Povestea este numita asa deoarece atunci cand nucul a "murit" nici eu si nici altcineva nu mai poate fi langa el.Va urez calatorie placuta in lumea mea si sper sa va placa povestea.
Povestea se petrece in vacanta de vara intr-o calatorie la bunicii mei.Frumoase amintiri...Parca si acum toata padurea imi rasuna in cap,parca si acum vad campiile verzi pline de flori,si acum simt mangaierea ierbii si a vantului de primavara,racorindu-mi fata,si acum aud vocea bunicii mele strigand:"-Sunt gata cozonatii,hai la masa!".
Acum sa trecem la partea cea mai importanta,de pilda copacul meu mic,din fundul gradinii.Locul meu preferat de odihna,cand eram suparata si aveam ceva pe suflet,ma duceam langa nuc.Ma asezam si priveam jocul zburdalnic al fluturilor,priveam campiile,muntii si vaile inverzite din departare,priveam cerul plin de norii jucausi care parca ma salutau cand treceau spre taramul lor indepartat.
Pe seara ma intorceam in casa bunicilor parca intoarsa dintr-o calatorie pe alta planeta,o calatorie foarte lunga.Teritoriul nucului era si teritoriul meu,bunicii,vecinii stiau si ei asta bine.
O data,un vecin a vrut sa-l taie dar m-am contrazis si am negociat cu el pana la sange;"-Pai cum sa-mi taie mie nucul?!"mi-am spus eu furioasa.
Toamna,copacul ma rasplatea cu cele mai delicioase nuci pe care le mancasem pana atunci.Parca imi zicea:"Multumesc pentru ca m-ai ingrijit si lasa ca voi creste mare si voi avea si eu grija de tine."
Vorbele astea erau in total adevar.A crescut odata cu mine,il udam zilnic,si el,ca un tren,isi vedea de drumul lui linistit,crestea,crestea,acum nu mai trebuia sa-i tin eu umbra,acum el imi tinea mie umbra.
Nuci aveam din belsug,paca ceva ne lega pe noi doi!Dar pe la 20 de ani,cand m-am casatorit,nucul meu a inceput sa se ofileasca si sa piarda din crengi,nu stiam ce sa mai fac,apa ii puneam in fiecare zi,soare avea,dar lipsea ceva.In timp mi-am dat seama ce anume;dragostea cu care il ingrijeam in fiecare zi...,speranta si dragalasenia pe care i-o purtam zi de zi.
Acesta s-a prabusit,lasandu-si in urma ultimele puteri,cu acele crengi,groase si lunguiete din totdeauna.
De aici,ar fi prea trist sa povestesc cum arata curtea cea mare si goala fara el...
Aceasta poveste este inspirata din realitate si este scrisa de Daryutza:x:x:x.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu